Latest News Stream
Oricît de mult am încerca, e ceva ce nu ne iese sau care pînă acum nu ne-a prea ieşit în musicaluri. Asta pentru că musicalul este un gen de teatru care înseamnă mult mai mult decît entertainment. Presupune o perfectă coerenţă de ansamblu, individualităţi şi coregrafii corale performante, rigoare şi capacitare a unor foldere artisitce care nu pot funcţiona decît împreună.
Billy Elliot e un musical hit. Explozie de imaginaţie care-şi schimbă spontan culoarea – light design-ul combină jeturi de roşu-violet cu un albastru incendiar -, Billy Elliot (coloana sonoră – Elton John) se joacă la Palace Victoria Theatre din Londra cu sala plină, în ovaţiile copiilor şi ale adulţilor, public care încremeneşte cînd puştiul se mişcă tot timpul ca şi cum ar avea aripi în călcîie.
Mănuşile de box se transformă în poante care schimbă radical existenţa unui copil dintr-o familie de mineri. O profesoară cu fler simte talentul lui Billy şi-l pregăteşte să intre la Royal Academy of Dance.
Componenta socio-politică este explorată în musical în toată violenţa manifestării grevei minerilor care refuză să coboară în mine. Suprapunerea şi rezonanţa prin corespondenţă sînt principiile de bază ale structurării spectacolului. Dansul furios al lui Billy se loveşte de scuturile de protecţie ale poliţiştilor. Billy glisează între mişcarea agresivă a minerilor şi încrîncenarea cu care poliţiştii, ca nişte roboţi, înaintează.
Un puşti-înger (Trent Kowalik în varianta în care am văzut eu show-ul), cu un corp care pare făcut din oase-arcuri, sfidează legile lumii în care trăieşte şi plonjează în visul pentru care pare să se fi născut.
Billy Elliot are de toate: emoţie organică, umor debordant şi conţinut politic, care e permanent fundalul unui destin cu un picior în platitudine şi cu celălalt în cel mai frumos vis.
Pe site-ul oficial al spectacolului puteţi vedea fotografii şi extrase video, puteţi rezerva bilete, puteţi cumpăra tricouri şi cu Billy, şi cu personajele show-ului. Pe scurt, site-ul este codul de acces la o lume care trăieşte cu toţi muşchii în aer.
Mica sirenă
Mica sirenă, spectacol pe care îl puteţi vedea pe Broadway, e o mostră de profesionalism al unei industrii imbatabile, care se autoregenerează continuu şi pentru show-ul care face parte din expunerea vieţii cotidiene. Mica sirenă se joacă în fiecare seară şi sala de aproape 4.000 de locuri este plină.
Copii, părinţi şi bunici aplaudă frenetic, strigă de bucurie şi devin publicul participativ perfect. Mica sirenă este un torent vizual, o adevarată baie de lumini, o bombă cromatică într-un decor acvatic hipersenzorial, care mizează pe fluidităţi şi pe metamorfoze.
O sirenă de culoare de vreo 80 de kilograme se mlădiază languros, în timp ce crocodili pe arcuri tîşnesc dintr-un glob.
NL nr. 30, anul IV, noiembrie-decembrie 2009