Latest News Stream
Lumința Marcu Mă întreb cîți dintre criticii făcători de topuri din România au citit o carte discretă, scrisă de un scriitor și mai discret și publicată în 2006 la Polirom: Vasiliu, foi volante, de Ion Vianu. Sigur că mulți cunosc probabil amănuntul biografic care îl leagă de extraordinarul său tată Tudor Vianu, poate cîțiva au citit [...]
M-au atras din totdeauna cărţile scrise cu o pasiune molipsitoare despre o pasiune molipsitoare, cărţile care mi-au făcut poftă de ceva, cele indiscrete, curajoase, obraznice, despre descoperirile unui om şi numai ale lui. Îmi plac scriitorii care ţin la colecţiile lor de stări, manii şi fetişuri şi scriitorii care nu se feresc. Ar fi trebuit să termin propoziţia de dinainte, dar de fapt cred c-o prefer aşa.
Aflat în Italia, cu ceva treburi - adică invitat în respectiva ţară pentru a reprezenta România -, scriitorul Cătălin Borcan a mîncat la fiecare mic dejun brînză.
La petrecerile ratate, cînd toată lumea îşi priveşte melancolică paharul, mă cuprinde uneori o veselie inexplicabilă. Cînd plouă şi pe stradă zăresc numai feţe mohorîte, mi se face chef să dansez. În multe dintre momentele în care ceilalţi trăiesc o depresie generală, îmi vine să fredonez melodii vesele.
Trăiesc într-o ţară în care demersurile contemporane sînt conectate la un aparat disfuncţional.
Florin Irimia Cum ar fi să trăieşti în ultimul roman al lui McCarthy, o cronică a zilelor de pe urmă ale Vieţii însăşi? Ar fi o tortură, o nedreptate uriaşă adusă demnităţii umane sau, dimpotrivă, o pedeapsă pe care o meritam, sau chiar ceva dincolo de noţiunile de nedreptate sau pedeapsă, pentru care nu s-a inventat [...]
Am încercat să scriu, de doi ani şi jumătate încoace, cronicile pentru Cartea de poezie refuzând tocmai tentaţia – mare, ce-i drept – de a „deplânge starea poeziei româneşti de astăzi”: sunt prezenţi în textele respective numai autorii (poeţi sau oricum altcumva vrem să-i numim) pe care chiar m-a bucurat să-i laud, mai mult sau mai puţin entuziast/reţinut, fără nicio pretenţie de autoritate.
Mihaela Michailov Utilitatea actului critic – mă refer strcit la domeniul teatrului – este din ce în ce mai chestionabilă. Criticii în România trăiesc într-un regim de solidaritate zero cu spectacolul, adică analizează – există, desigur, şi excepţii – ceea ce ar vrea să vadă şi nu ceea ce văd. Principalele probleme pe care le [...]
Ştefania Mihalache Sunt șaptesprezece, le-am numărat. Șaptesprezece articole cu totul. Vroiam de mult să am o rubrică permanentă, a mea, deși atunci nu știam nici unde și nici despre ce aș fi putut scrie. Când a venit propunerea Luminiței am acceptat fără să stau pe gânduri, deși tot nu știam despre ce urma să scriu. M-am [...]
Răzvan Mihai Năstase Cel mai greu de scris articol. Pur şi simplu nu se leagă. Probabil că mintea mea se încăpăţânează să nu-l scrie dintr-o caraghioasă superstiţie. Încerc aşadar să procedez metodic. Mulţumiri. În primul rând Luminiţei Marcu, fără de care Noua literatură nu ar fi fost cu putinţă, pentru că a avut încredere în mine [...]