Latest News Stream
Era într-o după-amiază oarecare de august, cu miros de praf și vanilie. Mă întorceam de pe munte împărțit: tocmai se prăpădise bunică-mea și, în timp ce o parte din gînduri călătoreau cu Rapidul 375 și fîlfîitul calm al perdelelor, păstrînd neatinse vîrfurile zimțate ale Făgărașilor, cealaltă rămînea agățată de mirosul borcanelor din bucătăria copilăriei.
Am citit undeva că, printr-o nefericită întîmplare a tinereții lui, un amic a dat niște note informative la Securitate despre un prieten de-al meu din grupul literar din care făceam parte înainte de 1989. Mai cunosc cel puțin un coleg care ne turna. Sînt, cu toate astea, convinsă că nici unul, nici altul nu ne-au făcut rău (pentru că nu au vrut să ne facă rău, chiar dacă au fost strînși cu ușa).
Lectura mea preferată din copilărie a fost de departe colecția celor O mie și una de nopți. Oricît le-am căutat apoi prin librării, nu le-am mai găsit în formula pe care o citeam eu atunci, apărută la Editura Minerva în BPT, iar varianta prescurtată și adaptată a lui Eusebiu Camilar nu m-a tentat niciodată.