Cine îşi mai aminteşte de maşinile de scris din vremea lui Ceauşescu are ce povesti nepoţilor. Grele, misterioase, ambalate în cutii ovale sau dreptunghiulare cu mîner de piele şi încuietoare de fier, ce te duceau cu gîndul la servietele lui James Bond din anii ’60 (varianta Sean Connery).
Am citit undeva, nu demult, o afirmație bizară aparținînd unui tînăr critic literar, care crede că ideologia (fie ea și artistică) ar strica poezia. Eu cred că, în literatură, indiferent sub ce formă s-ar manifesta ea, dar mai ales în cazul poeziei, dacă ideologie nu e, nimic nu e!
Sigur că dacă aș spune că scriitorul își publică opera și apoi așteaptă reacții și premii, ar fi deja o insultă adusă modestiei neamului. În mentalitatea ipocrit-mioritică, scriitorul, artistul în general e un ins care trebuie să trăiască în sfere celeste, mult deasupra unor asemenea preocupări meschine cum ar fi premiile.