Latest News Stream
Cine îşi mai aminteşte cum venea tineretul la mare prin anii ’80 are ce povesti. Trenurile se încărcau de studenţi, rucsacuri „Prodcomplex” (croite la Tîrgu-Mureş, cu un cadru de aluminiu care ţi se îndoia în mîini) şi sticle de „Ovidiu”, „Primula”, „Jocheu” sau „Mamaia”. Erau preferate acceleratele de noapte, în care scăpai de saună, controlori şi sindicaliştii prăvăliţi peste copii şi geamantane în drum spre Eforie.
M-am întîlnit nu demult în parc cu domnul Oancea. Eu eram cu fetița mea, el cu nepoțica lui. E un om pe cît de inteligent, pe atît de politicos, conversația cu el e o plăcere, indiferent despre ce vine vorba. M-a rugat să-i dau un nume de scriitor român actual pe care să-l citească, dar unul MARE. Mare?
De fiecare dată cînd mă întîlnesc cu străini vorbitori de limbă română (și am cunoscut deja două serii de viitori traducători bursieri ai Institutului Cultural Român) nu mă pot opri să nu pun întrebarea, umilitoare pentru noi, dar atît de firească: ce v-a venit cu româna?