Cînd vine canicula, cel mai bine e să pleci pe munte. Prin 2000, eram prin Apuseni, cu-amicii Alex și Radu. În București, vara topea asfaltul și mințile scriitorilor, dar nouă nu ne păsa. Tăiasem județul Alba în două și-acum ne lăfăiam în răcoarea pădurilor, sprijiniți de rucsac. Un sat fără școală și curent electric, dar cu două cîrciumi. Nici Creangă n-ar fi cerut mai mult.
Am primit acum cîteva zile de la Adela (Adela Greceanu, cunoscută ca poetă, dar care e și realizatoarea unei emisiuni radio) înregistrarea cu prezentarea pe care am făcut-o Florii de menghină, cartea Svetlanei (Cârstean), la Tîrgul de carte. Am întrebat-o pe Adela dacă aș putea-o folosi și, iată, acum dau drumul la... voce.
La pagina 28 din revista pe care tocmai ați deschis-o, Némethi Barna scrie un articol documentat și plin de tîlc despre cum a apărut faimoasa Penguin Books. Dincolo de amănuntele savuroase și de mesajul textului (curajul, nonconformismul și flerul unui editor se pot transforma în succes), articolul se încheie deschizînd o problemă foarte importantă a pieței de carte din România momentului. Aș putea spune, riscînd să sune pompos, o problemă a culturii române contemporane. Problema traducătorului.