Orice pisicar respectabil ştie că felinele au teritoriul lor. Unele se instalează în copaci, altele circulă pe ziduri sau se înghesuie sub maşini, de unde te privesc mic şi suspicios. Cum vine iarna, toate dispar, de parcă ar fugi la petrecerea neamului. Toate, mai puţin pisicile Facultăţii de Litere.
E bine sau nu e bine să apară autorul în public? Dacă da, poate ar fi bine să apară doar acolo unde este protejat de funcţia-autor, acolo unde ea îl precede. Restul e... experienţă de viaţă. Cu cît funcţia-autor este mai puternică, cu atît omul în carne şi oase se apropie mai mult de autorul care este. Aşa simt.
Luminiţa Marcu Nu știu dacă v-ați dat seama, dar am intrat în al treilea an al revistei Noua literatură. E, zic eu, o performanță în sine. Cineva zicea că „revista tinerilor n-a intrat în conștiința scriitoricească”. E o afirmație din aceeași categorie cu aceea că „ne lipsesc capodoperele”. Noua literatură tocmai asta nu este. Nu [...]