Latest News Stream
Prin anii ’80, s-a nimerit să fac liceul la Şcoala Centrală. Pe vremea aia, purta un nume ciudat (Zoia Kosmodemianskaia), pe care directoarea îl asocia unei luptătoare sovietice, iar golanii cartierului, unui act sexual accesibil doar iniţiaţilor.
Nu ştiu cînd şi-a susţinut Mihaela Ursa teza de doctorat. A publicat-o în 2005 cu titlul Scriitopia sau Ficţionalizarea subiectului auctorial în discursul teoretic. N-am ştiut de apariţia ei (nu urmăresc sistematic presa culturală, dimpotrivă!) pînă în toamna lui 2007, cînd Mihaela mi-a trimis fragmente mari din ea prin e-mail şi-apoi, la puţină vreme, şi cartea.
Nu sînt neapărat o admiratoare a topurilor și simt că pe undeva există o nedreptate atunci cînd trebuie să alegi o carte și nu alta, un autor și nu altul, mai ales cînd sînt vii și îi cunoști și îi antipatizezi ca oameni sau dimpotrivă, îți sînt prieteni. Dar trebuie să recunoașteți că nimeni nu e indiferent la numere cu zecimi exacte, la aniversări, la rotunjimi istorice. Și că, totuși, topurile, atunci cînd sînt făcute pe baza unui răspuns al cît mai multor repondenți, au un miez. Semnifică ceva. Sau măcar, cel puțin, amintesc niște cărți poate uitate. Iar cînd argumentele alegerii sînt bune, contează și doar un singur răspuns.