Latest News Stream
Spre deosebire de majoritatea prietenilor mei, oameni serioşi şi educaţi, am avut întotdeauna o slăbiciune faţă de telenovele.
„In the West, so they said, the dog precedes/ His master./ In the East, he trails him - at a distance./ As for me, I was my own dog,/ Equidistant from East and West, in the suicide strip”. Ei, Durs Grünbein, cîtă dreptate îţi dau. Şi mă uit acum la o fotografie de-a ta recentă. Stai lîngă o scrumieră mare şi goală pe care scrie „Havana Club”. Uitîndu-mă la tine, Durs Grünbein, îmi dau seama cît de mult am îmbătrînit. E un fel de tristeţe pe faţa ta în care mă recunosc. Tristeţea acestui neîntrerupt exerciţiu al... echidistanţei.
Mult timp am defilat pe la emisiuni și prin articole cu o viziune triumfalistă asupra lumii editoriale românești. După ani în care scriitorul tînăr, mai ales debutant, era nevoit să bată la porți, să se umilească, să se roage, să dea bani din buzunar pentru a-și vedea cartea publicată, iată, în vremea noastră glorioasă, lucrurile s-au schimbat.