Să presupunem că sînteţi un turist străin (de preferinţă, dintr-o ţară occidentală) venit în Bucureşti. De exemplu, un parizian sau un berlinez sau un vienez.
Acum 20 de ani pe vremea asta, mă trezeam aşa, cam pe la ora 4.30, chiar mai devreme, ca să fiu sigură că prind trenul spre Ploieşti. Dacă nu mai reuşeam să cumpăr bilet de la ghişeu mergeam direct la tren (pînă la urmă am renunţat să mai stau la coadă, nu ajungeam niciodată la timp în faţă). Acolo erau o grămadă în situaţia mea, tineri profesori, doctori şi cîţiva ingineri. Ne suiam toţi în primele două vagoane. Era bine să stăm împreună.
Cel mai bun remediu împotriva intoxicației generate de o expunere prea îndelungată la lumea literară: literatura.